Peculiar Pragmatic Aspects of Context and Argumentative Strategies in Current Occasional Religious Discourse. Paraenesis (Applied Study)

Abstract

While considering occasional sermons (paraenesis) as a separate homiletic genre, distinct from other forms of speech acknowledged in specialized orthodox writings, we will point out, in this paper, a series of its particular aspects related to: the situational context in which the speeches are delivered; the preacher’s purposes, his status and attitude towards his audience and towards the orthodox cult in general; the type of audience it is intended for. These elements, which actually make up the contextual parameters of the whole communication event, require certain qualities of the preacher, especially during these (occasional) “circumstances”, namely, increased rhetoric sensitivity and pragmatic competence. Therefore, as paraenesis is a discourse of performance, with an argumentative component, the preacher will use both specific speech contracts and special argumentative strategies, some of which are described hereunder. Our analysis will include two topical paraeneses which will be enclosed at the end of this paper; the transcription from the audio-video tapes are complied with the standards required by the current spoken Romanian corpora.

Cuvinte-cheie: pragmatic, aspect, context, strategie, argumentativ, discurs religios ocazional actual

REZUMAT

Considerând predicile ocazionale (pareneza) ca un gen omiletic separat, distinct de alte forme de vorbire recunoscute în scrierile ortodoxe de specialitate, vom evidenţia, în această lucrare, o serie de aspecte specifice ale acesteia, legate de: contextul situaţional în care sunt rostite discursurile; scopurile predicatorului, statutul şi atitudinea sa faţă de public şi faţă de cultul ortodox în general; tipul de public căruia îi sunt destinate. Aceste elemente, care constituie, de fapt, parametrii contextuali ai întregii interacţiuni comunicative, necesită anumite calităţi din partea predicatorului, în special, în aceste „circumstanţe” (ocazionale), şi anume, o sensibilitate retorică sporită şi o competenţă pragmatică. Prin urmare, întrucât pareneza este un discurs de performanţă, cu o componentă argumentativă, predicatorul va utiliza atât contracte de vorbire specifice, cât şi strategii argumentative speciale, dintre care unele sunt descrise mai jos. Analiza noastră include două pareneze topice care sunt incluse la sfârşitul acestei lucrări; transcrierea de pe înregistrările audio-video este conformă standardelor impuse de corpusurile actuale ale limbii române vorbite.

LANGUAGES OF PUBLICATION

English (main text), French (main text) and Romanian (main text and corpus)

UDC: 811.111`42:232.33

REFERENCES

Aramă, G. (1992). Omiletica. Editura Imprimeria Independenţei.

Belmont, N. (1986). La notion de rite de passage. In: Centlivres, P., Hainard, J. Les Rites de passage aujoud'hui. L'Age d'homme.

Benveniste, É. (2000). Probleme de lingvistică generală (vol. I). Traducere de Lucia Magdalena Dumitru. Editura Teora.

Bochénski, J.-M. (1992). Ce este autoritatea? Introducere în logica autorităţii. Traducere din limba germană de Thomas Kleininger. Editura Humanitas.

Branişte, E. (2005). Liturgica special pentru facultăţile de teologie. Editura Lumea Credinţei.

Breton, Ph. (1996). L'argumentation dans la communication. Éditions La Découverte.

Cesereanu, Ruxandra. (2003). Imaginarul violent al românilor. Editura Humanitas.

Chelcea, S. (2006). Opinia publică. Strategii de persuasiune şi manipulare. Editura Economică.

Cosnier, J. (2007). Introducere în psihologia emoţiilor şi a sentimentelor. Afectele, emoţiile, sentimentele, pasiunile. Traducere de Eliza Galan. Editura Polirom.

Dărescu, M.-M. (2011). Deixisul în discursul religios din cultul creştin-ortodox. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.

Ducrot, O. (1984). Le dire et le dit. Éditions de Minuit.

Dumas, F. (2000). Gest şi expresie în liturghia ortodoxă. Studiu semiologic. Institutul European.

Duţu, C. (1991). Întâlnirea predicii creştine cu retorica greco-romană. Studii Teologice, 2, 102-162.

Duţu, C. (1992). Panegiricul ca formă a predicii în trecut şi astăzi. Actualitatea lui pastorală. Ortodoxia, 1-2(XLIV), 97-187.

Fiske, J. (2003). Introducere în ştiinţele comunicării. Traducere de Monica Mitarcă. Editura Polirom.

Gordon, V. (2001). Introducere în omiletică. Editura Universităţii din Bucureşti (= Gordon, 2001a).

Gordon, V. (2001). Predica ocazională (Pareneza). Consideraţii teoretice şi exemplificări. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ordotoxe Române (= Gordon, 2001b).

Grigoraş, C. (2000). Propovăduiţi Evanghelia la toată făptura!... Omiletică şi catehetică specială. Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Hoarţă Cărăuşu, L. (2009). Teorii şi practici ale comunicării. Editura Lumen.

Lardellier, P. (2009). Teoria legăturii ritualice. Antropologie şi comunicare. Traducere de Valentina Pricopie. EdituraTritonic.

Lo Cascio, V. (2002). Gramatica argumentării. Strategii şi structuri. Traducere de Doina Condrea-Derer şi Alina-Gabriela Sauciuc. Editura Meteora Press.

Obreja-Răducănescu, D. (2011). Pluralitatea codurilor în discursul religios actual. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.

Prisacariu (Nacu), A.-A. (2011). Ipostaze ale discursului universitar (teză de doctorat). Universitatea „Ştefan cel Mare”.

Ricoeur, P. (1995). Eseuri de hermeneutică (I). Traducere de Vasile Tonoiu. Editura Humanitas.

Rovenţa-Frumuşani, D. (1999). Semiotică, societate, cultură. Institutul European.

Sălăvăstru, C. (1999). Discursul puterii, încercare de retorică aplicată. Institutul European.

Săvulescu, S. (2004). Retorică şi teoria argumentării. Editura Comunicare.ro.

Ştefănescu, L. (2008). Retorica argumentării în discursul politic contemporan. Editura Universităţii din Bucureşti.

Thompson, W.D., Bennett, G.C. (1969). Dialogue Preaching. The Shared Sermon. The Judson Press.

Toader, I. (2002). Retorica Amvonului. Presa Universitară Clujeană.

Tuţescu, M. (1986). L'argumentation. Editura Universităţii din Bucureşti.

Zafiu, R. (2010). Ethos, pathos şi logos în textul predicii. In: Gafton, Al., Guia, S., Milică, I. (ed.). Text şi discurs religios II (pp. 27-38). Editura Universităţii “Al. I. Cuza”.

Zafiu, R. (2003). Valori argumentative în conversaţia spontană. În: Dascălu Jinga, L., Pop, L. (coord.). Dialogul în româna vorbită (pp. 149-165). Oscar Print.

Received: March 13, 2014 | Reviewed: March 25, 2014 | Accepted for publication: March 27, 2014

Google Scholar cited by