Deutschland während der Renaissancezeit als Folie für Thomas Manns Faustusroman

Abstract

Like many intellectuals of his time, Thomas Mann (1875–1955) asked himself – as a German contemporary of Adolf Hitler (1889–1945), but a resolute opponent of the Nazi-regime, where to search for the source of the German catastrophe. The answer can be found in his late exile novel „Doktor Faustus“ (1947). The fictional musician Adrian Leverkühn is the incorporation of Germany´s mental and psychological disposition. His life is put in the age of Emperor Wilhelm II and the Weimar Republic. As he tells in his famous speech „Deutschland und die Deutschen“ (February 1945), it is clear for Thomas Mann when the German disaster started – in the time of the Reformation and humanism. A lot of important persons of that time can be found in the novel, such as Martin Luther, Albrecht Dürer or Johann Georg Faust, who gave the novel its name. Only one figure of the German medieval history appears in „Doktor Faustus“, emperor Otto III. In his life, both the German catastrophe and Adrian´s decline are anticipated. In his essay „Dürer” (1928), Mann sees the famous German painter (1471–1528) from the point of view of the philosopher Friedrich Nietzsche, who was essential for the author´s aesthetic and intellectual basis. Not only the persons but also the language and names refer to humanistic and reformation Germany, so the 14^th and 15^th century was used like a foil by the author for his late novel, which is shown beneath. Mann chooses this époque because he declares Martin Luther´s rebellion against Rome to the base of the beginning of Germany´s breakdown during the next 400 years. According to a popular belief, Faust, who was an obscure magician and a contemporary of Luther, provoked the devil. Mann compares that time with the time in which he lived himself, especially while writing the novel (since 1943). Generally, the characters created by Mann such as Leverkühn and the narrator Serenus Zeitblom are no mere incorporations of reformation figures like Luther or Erasmus – the author´s procedure is much more ambitious: both his characters and his whole novel are complex conglomerations of numerous sources and motives.

Cuvinte-cheie: catastrofa Germaniei, roman, vorbire, Renaşterea, Umanismul, Reforma Protestantă, declin, personaj

REZUMAT

De rând cu alţi intelectuali ai timpului său, Thomas Mann (1875-1955), contemporan al lui Adolf Hitler, dar oponent ferm al regimului nazist, se întreabă care este cauza catastrofei suferite de Germania. Răspunsul la această întrebare îl găsim în romanul său de exil „Doctorul Faust” (apărut în 1947). În această lucrare, muzicianul Adrian Leverkühn simbolizează temperamentul şi mentalitatea Germaniei. El îşi trăieşte viaţa în anii de domnie al lui Wilhelm al II-lea şi în Republica Weimariană. După cum o atestă faimosul său discurs „Deutschland und die Deutschen”, ţinut în februarie 1945, Th. Mann a înţeles bine când a început catastrofa Germaniei. E vorba încă de epoca Reformei Bisericii (sec. al XVI-lea) şi a Umanismului. Multe dintre personalităţile germane de valoare din acele timpuri se regăsesc în roman, şi anume Martin Luther, Albrecht Dürer, Johann Georg Faust. Ultimul nume a fost luat ca titlu al romanului în cauză. Doar o singură personalitate a istoriei medievale a Germaniei apare în acest roman – regele Otto al III-lea. Viaţa acestuia anticipează atât catastrofa Germaniei, cât şi declinul personajului central Adrian Leverkühn. În eseul „Dürer” (apărut în 1928), Th. Mann îl prezintă pe faimosul pictor german Albrecht Dürer din punctul de vedere al filosofului Friedrich Nietzsche care a jucat un rol important în formarea intelectuală şi estetică a scriitorului. În lucrările lui Th. Mann, nu numai personalităţile germane, ci şi limba sunt cele din epoca Reformei Bisericii şi a Umanismului. Aceste etape ale istoriei Germaniei au fost folosite în operele lui Th. Mann ca factori determinanţi, deoarece autorul consideră că revolta lui Martin Luther împotriva Bisericii romane ar fi pus începutul catastrofei Germaniei în următorii 400 de ani. La baza romanului „Doctorul Faust”, este pusă legenda despre vrăjitorul necunoscut Faust, contemporan a lui Martin Luther, care l-a provocat pe Diavol. În lucrare, Th. Mann compară epoca lui Luther cu epoca în care trăieşte el însuşi şi începe să scrie romanul „Doctorul Faust”. E vorba de anul 1943. În general, personajele create de Mann, aşa ca Leverkühn şi naratorul Serenus Zeitblom, nu sunt simple întruchipări ale personalităţilor din trecut – Luther sau Erasmus. Procedura întrebuinţată de autor, în acest caz, este mult mai ambiţioasă: ambele personaje şi întreg romanul se prezintă drept un conglomerat structurat de surse şi motive.

LANGUAGE OF PUBLICATION

German

TITLE IN ENGLISH

Germany During the Renaissance Period as a Background in „Doctor Faustus“ Novel by Thomas Mann

UDC: 821.112.2.-3.09"19"(092)

REFERENCES

*** (1974). Ders.: Deutschland und die Deutschen. Im: Gesammelte Werke in dreizehn Bänden (Bd. 11. 2. Durchges, S. 1126–1148) (= Deutschland, 1974).

*** (1997). Und was werden die Deutschen sagen? Im: Wißkirchen, H., Sprecher, Th. (Ed.). Thomas Manns Roman „Doktor Faustus“. Buddenbrookhaus-Kataloge (= Und was, 1997).

Bergsten, G. (1963). Thomas Manns Doktor Faustus. Untersuchungen zu den Quellen und zur Struktur des Romans. Studia Litterarum Upsaliensia, 3.

Bollenbeck, G. (2001). „Doktor Faustus“: Das Deutungsmuster des Autors und die Probleme des Erzählers. Im: Röcke, W. (Ed.). Thomas Mann. Doktor Faustus. 1947–1997. Zeitschrift für Germanistik, 3, 35–58.

De Mendelssohn, P. (1982). Ders.: Tagebücher 1940–1943 (= Tagebücher, 1982).

Detering, H., Heftrich, E., Kurzke, H. et al. (1974). Ders.: Doktor Faustus. Das Leben des deutschen Tonsetzers Adrian Leverkühn, erzählt von einem Freunde (Große Kommentierte Frankfurter Ausgabe). Werke–Briefe–Tagebücher (Bd. 10.1 und 10.2: Kommentar) (= Doktor, 2007).

Eberlein, J. K. (2003). Albrecht Dürer. Im: Müller, W., Naumann, U. (Ed.). Rowohlts Monographien (2. Aufl).

Hamacher, B. (1996). Thomas Manns letzter Werkplan „Luthers Hochzeit“: Edition, Vorgeschichte und Kontexte. Im: Thomas-Mann-Studien (Bd. 15).

Heine, G., Schommer, P. (2004). Thomas Mann Chronik. Klostermann Verlag.

Hermanns, U. (1994). Thomas Manns Roman Doktor Faustus im Lichte von Quellen und Kontexten. Im: Europäische Hochschulschriften, Reihe 1: Deutsche Sprache und Literatur (Bd. 1486).

Koopmann, H. (Ed.). (2001). Thomas-Mann-Handbuch (3. akt. Aufl).

Kurzke, H. (1997). Thomas Mann. Epoche–Werk–Wirkung (3. erneut überarb. Aufl).

Kurzke, H. (1999). Thomas Mann. Das Leben als Kunstwerk.

Mahal, G. (1997). Faust. Und Faust. Der Teufelsbündler in Knittlingen und Maulbronn.

Mann, E. (Ed.). (1963). Ders.: Brief an Klaus Mann (27. 4. 1943). Im: Briefe 1937–1947 (S. 308–309) (= Brief, 1963).

Mann, Th. (1974). Dürer. Im: Gesammelte Werke in dreizehn Bänden (Bd. 10. 2. durchges, S. 230–233).

Petersen, J. H. (2007). Faustus lesen. Eine Streitschrift über Thomas Manns späten Roman.

Reich-Ranicki, M. (2004). Wir verlorenen Kinder Deutschlands. Im: Sieben Wegbereiter. Schriftsteller des zwanzigsten Jahrhunderts (S. 52–66).

Schneider, Th. (2005). Das literarische Porträt. Quellen, Vorbilder und Modelle in Thomas Manns „Doktor Faustus“.

Schröter, Kl. (2005). Thomas Mann. Im: Müller, W., Naumann, U. (Ed.). Rowohlts Monographien.

Schwab, H.-R. (1998). Johannes Reuchlin. Deutschlands erster Humanist. Ein autobiographisches Lesebuch.

Schwarz, J. (1998). Das europäische Mittelalter II. Herrschaftsbildungen und Reiche 900–1500. Im: Erbe, M. (Ed.). Grundkurs Geschichte.

Vaget, H. R. (1977). Kaisersaschern als geistige Lebensform. Zur Konzeption der deutschen Geschichte in Thomas Manns „Doktor Faustus“. Im: Paulsen, W. (Ed.). Der deutsche Roman und seine historischen und politischen Bedingungen (S. 200–235).  

Vaget, H. R. (1989). Thomas Mann und James Joyce. Zur Frage des Modernismus im Doktor Faustus. Thomas Mann Jahrbuch, 2, 121–150.

Voss, L. (1975). Die Entstehung von Thomas Manns Roman „Doktor Faustus“. Dargestellt anhand von unveröffentlichten Vorarbeiten. Im: Brinkmann, R., Sengle, F., Ziegler, K. (Ed.). Studien zur deutschen Literatur (Bd. 39).

Wysling, H., Schmidlin, Y. (1994). Thomas Mann: ein Leben in Bildern.

Received: March 1, 2010 | Reviewed: March 14, 2010 | Accepted for publication: March 20, 2010

Google Scholar cited by