Verbul pronominal: structură şi clasificare

Abstract

Romanian pronominal verbs are verbs joined by the reflexive pronoun “se” or by personal ones “mă”, “te”, “ne”, “vă” in the Accusative case. They are structures formed of two units: morpheme “se” and the derivative basis. Romanian pronominal verbs are a heterogeneous group and they behave differently. They are classified in: absolute verbs (“a se duce”, “a se mira”); relative verbs (“a deştepta”/”a se deştepta”; “a îngălbeni”/”a se îngălbeni”) and free verbs (“a se cunoaşte”, “a se convinge”).

Cuvinte-cheie: verbe pronominale, verbe absolute, verbe relative, verbe libere

REZUMAT

Verbele pronominale sunt verbele însoţite de pronumele reflexiv „se” sau de cel personal „mă”, „te”, „ne”, „vă” la cazul Acuzativ. Ele sunt structuri bimembre: morfemul „se” conbinându-se cu o bază derivativă. Verbele pronominale sunt o clasă eterogenă, cu un comportament diferit. Ele se clasifică în: verbe absolute („a se duce”, „a se mira”); verbe relative („a deştepta”/”a se deştepta”; a „îngălbeni”/”a se îngălbeni”) şi verbe libere („a se cunoaşte”, „a se convinge”).

LANGUAGE OF PUBLICATION

Romanian

TITLE IN ENGLISH

Pronominal Verb: Structure and Classification

UDC: 811.135.1`367.625

REFERENCES

Bărbuţă, I., Cicală, A. (2000). Gramatica uzuală a limbii române. Editura Litera.

Constantinescu-Dobridor, Gh. (1974). Morfologia limbii române. Editura Vox.

*** (1997). Dicţionar general de ştiinţe ale limbii. Editura Ştiinţifică (= DGŞL, 1997).

*** (1996). Dicţionarul explicativ al limbii române (ediţia a II-a). Editura Univers enciclopedic (= DEX, 1996).

Dimitriu, C. (1965). Observaţii în legătură cu diateza reflexivă şi verbele pronominale în limba română contemporană. AŞUI, 11(2), 125-146.

*** (1966). Gramatica limbii române (vol. I). Editura Academiei Române (= GLR, 1966).

Guţu Romalo, V. (1972). O problemă controversată în gramatica românescă: diateza. LL, 1, 12-21.

Iordan, I. (1956). Limba română contemporană. Editura Ministerului Învăţămîntului.

Irimia, D. (1999). Introducere în stililstică. Editura Polirom.

Irimia, D. (1977). Gramatica limbii române. Editura Polirom.

*** (1983). Limba moldovenească literară contemporană. Morfologia. Editura Lumina (= LMLC, 1983).

Matcovschi, Il., Ioniţă, M. (1991). Verbele pronominale denominative. În:  Probleme actuale de teorie şi practică a lingvisticii contemporane (lecturi mighiriene către aniversarea a 70-ea de la naşterea prof. V. N. Mighirin) (pp. 40-41). USB „Alecu Russo”.

Popescu, R. (1976). Diatezele pronominale în limba română. Timişoara.

Rădulescu-Mendea, M. (1969). Caracteristicile sintagmatice ale reflexivului. Limba română, 6, 537-544.

Stati, S. (1968). Categoria sintactică a determinanţilor obligatorii. LL, 17, 183-190.

Stati, S. (1954). Verbe reflexive construite cu dativul. SCL, 2, 135-149.

Teodorescu, E. (1965). Reflexiv şi pronominal. Limba română, 5, 545-553.

Чинчлей, Г. (1991). Очерки по деривации в современном француском языке. Штиинца / Cincilei, G. (1991). Ocherki po derivacii v sovremennom francuskom yazyke. Shtiinca.

Received: August, 14, 2012 | Reviewed: August 25, 2012 | Accepted for publication: August 26, 2012

Google Scholar cited by