The Role of Language in the Constitution and Expression of Human Authenticity

Abstract

This article examines the constitutive function of language in contemporary thought, highlighting its implications for the understanding of meaning and reality. The argumentative approach supports overcoming the instrumental conception of language, which is understood not merely as a means of expressing thought, but as a condition of possibility for the constitution of meaning and for relating to reality. Within theories of meaning, meaning is conceived as the result of the interaction between expressions, intentions, and logical structures, implying that access to the world is constitutively mediated by language. From a Heideggerian perspective, language appears as the “house of Being,” namely the primordial space in which existence/Being is disclosed, within which the authenticity of Dasein is configured according to the manner in which it assumes its own existence through language, surpassing the level of inauthentic discourse (Gerede). By contrast, Ludwig Wittgenstein emphasizes the limits of descriptive language, arguing that ethical and existential dimensions cannot be propositionally formulated, but only “shown,” thereby situating the problem of authenticity beyond the sphere of verifiable statements. The integration of these perspectives supports the idea that authenticity designates a form of conceptual relation to language, world, and meaning. In the context of contemporary informational society, this issue acquires new dimensions: language functions as an interface between the subject and algorithmic infrastructures, generating both unprecedented forms of mediation and heightened risks of alienation and erosion of authenticity. Consequently, authenticity is reinterpreted as a reflexive and critical practice of relating to language and information under conditions of proliferating meanings and expanding digital media environments.

Cuvinte-cheie: limbă, autenticitate, sens, exprimare glotică, ontologie, existenţă

REZUMAT

Acest articol examinează funcţia constitutivă a limbajului în gândirea contemporană, subliniind rolul lui în înţelegerea sensului şi a realităţii. Abordarea argumentativă susţine depăşirea concepţiei instrumentale a limbajului, care este înţeles nu doar ca un mijloc de exprimare a gândirii, ci ca o condiţie de constituire a sensului şi de relaţionare cu realitatea. În cadrul teoriilor sensului, acesta este conceput ca rezultat al interacţiunii dintre expresii, intenţii şi structuri logice, ceea ce implică ideea că accesul la lume este mediat constitutiv de limbaj. Dintr-o perspectivă heideggeriană, limbajul apare drept „casa Fiinţei”, adică spaţiul primordial în care existenţa este dezvăluită, în care autenticitatea Dasein-ului este configurată în funcţie de modul în care îşi asumă propria existenţă prin limbaj, depăşind nivelul discursului inautentic (Gerede). Prin contrast, Ludwig Wittgenstein subliniază limitele limbajului descriptiv, argumentând că dimensiunile etice şi existenţiale nu pot fi formulate propoziţional, ci doar „semnalate”, situând astfel problema autenticităţii dincolo de sfera afirmaţiilor verificabile. Integrarea acestor perspective susţine ideea că autenticitatea desemnează o formă de relaţionare conceptuală cu limbajul, lumea şi sensul. În contextul societăţii informaţionale contemporane, această problemă capătă noi dimensiuni: limbajul funcţionează ca o interfaţă între subiect şi infrastructurile algoritmice, generând atât forme de mediere fără precedent, cât şi riscuri sporite de alienare şi erodare a autenticităţii. În consecinţă, autenticitatea este reinterpretată ca o practică reflexivă şi critică de relaţionare cu limbajul şi informaţia în condiţii de proliferare a sensurilor şi extindere a mediilor digitale.

LANGUAGE OF PUBLICATION

English

UDC: 87.228.1 

REFERENCES

Debord, G. (2011). Societatea spectacolului. Editura RAO.

*** (2016). Filosofie. Idei fundamentale. Editura Litera (= FIF, 2016).

Heidegger, M. (2003). Ființă şi timp. Editura Humanitas.

Heidegger, M. (1999). Introducere în metafizică. Editura Humanitas.

Heidegger, M. (1994). ...Poetic locuieşte omul... București.

Heidegger, M. (1991). Principiul identității. Editura Crater.

Heidegger, M. (1988). Repere pe drumul gîndirii. Editura Politică.

Heidegger, M. (1998). Timpul Imaginii Lumii. Editura Paideia.

Gryling, A. C. (2022). Istoria filosofiei. Editura Trei.

Taylor, B. C. (2026). The Trajectory of Informational Platonism: From the Hyper-Manipulated Self to the Geometricity of Being. https://philarchive.org/rec/TAYTTO-14.

Wittgenstein, L. (2004). Cercetări filozofice. Editura Humanitas.

Wittgenstein, L. (2005). Despre certitudine. Editura Humanitas.

Received: March 7, 2026 | Reviewed: March 22, 2026 | Accepted for publication: March 24, 2026

Google Scholar cited by