Politique linguistique éducative du français en diplomatie au sein de l’Union Européenne

Abstract

The scope of the educational systems is marked by an innovative and revolutionary evolution. This conception is realized in different training programs referring to the institutional and academic level. It goes without saying that the policies accompany the appropriate structures according to the orientations chosen, or in the process of declining the contents to be administered to different actors, according to needs or visions. We agree to explore educational policies in terms of disciplinary and even formative contents. Institutions such as the European Union, for example, do not derogate from the added value of linguistic educational policies within its entities from a linguistic point of view. It is agreed that this institution would be the bastion of representativities linked to the languages that determine the existence of the peoples (actors) and the management of the communities within Europe. The European Union is also committed to maintaining a balance between the actors who are the representatives of the different peoples through a linguistic autonomy, which gives them an educational capacity linked to the exercise of the function within the EU. This world of work is that of international relations, diplomacy, where languages contribute to the maintenance of relations and constitute a working tool. Without any hierarchy, French is standardized, specified and mutated in particular contexts, namely academic, institutional and diplomatic. The strength of a language also lies in the multi-functional transposition that it can make use of. French within this organization ensures the accommodation of the members in a differential harmony but in coexistence with the other working languages.

Cuvinte-cheie: politici lingvistice în educaţie, limbaje specializate, predarea limbii, Uniunea Europeană, BrExit, franceza din sfera diplomaţiei, multilingvism

REZUMAT

Sfera de aplicare a sistemelor educaționale este marcată de o evoluție inovatoare și revoluționară. Această concepţie se realizează în diferitele programe de formare referitoare la nivelurile instituţional şi academic. E de la sine înțeles că politicile vizează structurile corespunzătoare în funcție de orientările alese sau, în procesul de repartizare a conținuturilor de administrat diferiților actori, în funcție de nevoi sau viziuni. Suntem de acord să explorăm politicile educaționale din punctul de vedere al conținuturilor disciplinare și chiar formative. Instituții precum Uniunea Europeană, de exemplu, nu derogă de la politicile educaționale lingvistice din cadrul subdiviziunilor sale. Suntem de acord cu ideia că această instituție ar fi bastionul reprezentativităților legate de limbile care determină existența popoarelor (actorilor) și managementul comunităților din Europa. Uniunea Europeană se angajează, de asemenea, să mențină un echilibru între actorii care sunt reprezentanți ai diferitelor popoare printr-o autonomie lingvistică, care le conferă o capacitate educațională legată de exercitarea funcției în cadrul UE. Lumea contemporană este cea a relațiilor internaționale, a diplomației, unde limbile contribuie la menținerea relațiilor și constituie un instrument de lucru. Franceza este standardizată, specificată și legată de particularitățile, contextele sale de funcţionare de natură academică, instituțională sau diplomatică. Puterea unei limbi constă și în transpunerea multifuncțională de care dă dovadă. Franceza, în cadrul UE, asigură o armonie diferențială în coexistență cu celelalte limbi de lucru ale acestei organizaţii.

LANGUAGE OF PUBLICATION

French

TITLE IN ENGLISH

French Educational Language Policy in Diplomacy within the European Union

UDC: 811.133:327.8:004

REFERENCES

Baggioni D. (1997). Langues et nations en Europe. Payot et Rivages.

Beacco J.-C. (2005). Langues et répertoire de langues : le plurilinguisme comme « manière d’être » en Europe. Étude de référence du Guide pour l’élaboration des politiques linguistiques éducatives en Europe. Strasbourg, Conseil de l’Europe.

Commission Européenne (novembre 2005), Communication au Parlement, Un nouveau cadre stratégique pour le multilinguisme. http://ec.europa.eu/education/ policies/lang/doc/com596_fr.pdf.

J.-C. Beacco, D. Lehmann (coord.) (1990). Publics spécifiques et communication spécialisée. Le français dans le monde. Recherches et applications, n° spécial, août septembre (pp. 170-175). EDICEF.

Conseil de l’Europe. (2009). Langues de l’éducation, langues pour l’éducation. Une plateforme de ressources et de références pour l’éducation plurilingue et interculturelle. www.coe.int.

Coste D. (dir.). (2007). Un Document européen de référence pour les langues de l’éducation. Strasbourg, Conseil de l’Europe.

Coste D. (1997). Alternances didactiques. In Castellotti V., Moore D. (coord.). Études de linguistique appliquée. Revue de didactologie des langues-cultures, 108, 393-400.

Coste D. (2007). Contextualiser les utilisations du Cadre européen commun de référence pour les langues. Forum politique « Le Cadre européen commun de référence pour les langues (CECR) et l’élaboration de politiques linguistiques : défis et responsabilités », organisé par la Division des Politique linguistiques du Conseil de l’Europe, Strasbourg, 6–8 février 2007.

Coste D. (2010). Multilinguisme, politiques linguistiques et passages entre les langues. In Lopez J. S. (dir.). Plurilinguisme et enseignement des langues en Europe : aspects conflits historiques, didactiques et sociolinguistiques. Trois regards (Willem Frijhoff, Daniel Coste, Pierre Swiggers) en parallèle (pp. 49-78), EUG.

Hagège C. (1987). Le Français et les siècles, Odile Jacob, Points.

Yedibahoma M’F. (2021). Les politiques linguistiques éducatives du français de ladiplomatie et des relations internationales dans l’écosystème numérique. Thèse de doctorat, Université de Bourgogne-Franche-Comté. https://theses.hal.science/tel-03602047v1.

Barrault-Méthy A.-M. (2013). Les langues de spécialité au cœur des politiques linguistiques universitaires européennes. In Recherche et pratiques pédagogiques en langues de spécialité (vol. XXXII N° 1). http://journals.openedition.org/apliut/3554.

Bulot T., Blanchet P. (2011). Dynamiques de la langue française au 21^e siècle : une introduction à la sociolinguistique. www.sociolinguistique.fr.

Castellotti V., Moore D. (2002). Représentations sociales des langues et enseignements : Guide pour l’élaboration des politiques linguistiques éducatives en Europe – De la diversité linguistique à l’éducation plurilingue, Strasbourg, Conseil de l’Europe. http://www.coe.int/t/dg4/linguistic/Source/CastellottiMooreFR.pdf.

Cavalli M. et alii. (dir.) (2009). L'éducation plurilingue et interculturelle comme projet, Strasbourg, Conseil de l’Europe, Division des Politiques Linguistiques. http:// www.coe.int/t/dg4/linguistic/Source/LE_texts_Source/EducPlurInter-Projet_fr.pdf.

Coste D. et alii (dir.) (2009). L’éducation plurilingue et interculturelle comme droit, Strasbourg, Conseil de l’Europe, Division des Politiques linguistiques. htt://www.coe.int/t/dg4/linguistic/Source/LE_texts_Source/EducPlurInter-Droit_fr.pdf.

Actes du colloque ÉPAL (2015). http://epal.u-gren0ble3.fr.

Classification des apports d'Internet à l'apprentis­sage des langues. Alsic, 1(2), 133-146. http://alsic.revues.org.

Received: February 10, 2023 | Reviewed: February 23, 2023 | Accepted for publication: February 25, 2023

Google Scholar cited by