Français de la diplomatie et plateforme pédagogique interactive

Abstract

Our conception comes down to the fact that the French of diplomacy constitutes a vector of linguistic education policies. We focus both on the notion of linguistic education policies and on the French of diplomacy. This will require finding new approaches to implement strategies for learning, training and have the data that will allow the establishment of an educational and interactive platform. We discuss some specific aspects of the French language as it appears according to the use made of it by diplomats in the exercise of their function. The basis of our corpus focuses on instruments in diplomacy, with the objective of highlighting its purely linguistic object and arriving at a typology. We emphasize that diplomacy is also a matter of language, and the growing influence that new digital media are now exerting on traditional forms of international communication is all the more prominent. This approach is analytical and makes it possible to highlight the specificity of this variety of language.

Cuvinte-cheie: limbaje specializate, franceza din sfera diplomației, platformă digitală, predarea limbii în context, educație prin limbă, lingvistica aplicată

REZUMAT

La baza cercetării în cauză, este pusă ideia că franceza din sfera diplomației este și ea un vector al educației prin limbă. În așa fel, ne axăm pe două noțiuni importante în articolul dat, și anume pe cea de educație prin limbă și pe cea de limbă franceză din sfera diplomației. Faptul dat ne face să căutăm noi perspective de implementare a strategiilor de predare, învățare și să colectăm date care ne-ar permite să creăm o platformă educațională interactivă în domeniul francezei din sfera menționată. În articol, supunem analizei unele aspecte specifice ale limbii franceze, utilizate, în comunicare, de diplomați. Bazele corpusului de investigare sunt puse de realitățile sferei diplomației, care sunt prezentate prin prismă glotică cu definitivare tipologică. Susținem că sfera dată poate constitui un obiect de analiză glotică, iar influența crescândă a noilor tehnologii digitale se simte în toate tipurile tradiționale de comunicare pe plan internațional. Cercetarea noastră e de natură analitică și permite elucidarea specificului francezei din sfera diplomației. 

LANGUAGE OF PUBLICATION

French

TITLE IN ENGLISH

Diplomacy French and Digital Educational Platform

UDC: 811.133:327.8:004 

REFERENCES

Barrault-Méthy, A.-M. (2013). Les langues de spécialité au cœur des politiques linguistiques universitaires européennes. Recherche et pratiques pédagogiques en langues de spécialité, 32(1), 33-60. http://journals.openedition.org/apliut/3554.

Bhatia, V. K. (1993). Analysing Genre: Language Use in Professional Settings. Longman Publishing House.

Bhatia, V. K. (2006). Discursive Practices in Disciplinary and Professional Contexts. Linguistic and Human Sciences, 2 (1), 5–28.

Bhatia, V. K. (2008). Towards Critical Genre Analysis. In V. K. Bhatia, J. Flowerdew & R. Jones (Eds.), Advances in Discourse Studies (pp. 166-177). Routledge Publishing House.

Bhatia, V. K. (2010). Interdiscursivity in Professional Communication. Discourse and Communication, 21 (1), 32-50.

(n.d.) (1994). Vocabulaire international de la diplomatique (p. 95, § 386). M. Milagros Cárcel Ortí M. (dir.).

Cogan, Ch. (2005). Diplomatie à la française. Jacob-Duvernet Éditions.

Colonna, R., Becetti, A., Blanchet, Ph. (dir.). (2005). Politiques Linguistiques et comment repenser l’enseignement des langues. In J.-P. Bronckart, E. Bulea, M. Pouliot (Éds). Repenser l’enseignement des langues : comment identifier et exploiter les connaissances (pp. 7-40). PU du Septentrion, coll. Éducation et didactiques.

Commission Européenne (novembre 2005). Communication au Parlement, Un nouveau cadre stratégique pour le multilinguisme (http://ec.europa.eu/education/ policies/lang/doc /com596_fr.pdf).

Communication spécialisée (1990). In J.-C. Beacco, D. Lehmann (coord.). Publics spécifiques et communication spécialisée. Le français dans le monde. Recherches et applications (pp. 170-175). EDICEF.

Cuq J.-P. (2010). Sciences du langage et didactique des langues. Synergies Brésil, 1, 85-88.

Autrand, Fr., Contamine, Ph. (1995). Les livres des hommes de pouvoir : de la pratique à la culture écrite. Pratique diplomatique et culture politique au temps de Charles V. In M. Ornato, N. Pons (Éds.). Pratiques de la culture écrite en France au XV^e siècle (pp. 193-216). Louvainla-Neuve.

Lequesne, C. (2017). Ethnographie du Quai d'Orsay : les pratiques des diplomates français. CNRS Éditions.

Lequesne, C., Heilbronn, J. (2012). Senior Diplomats in the French Ministry of Foreign Affairs: When an Entrance Exam Still Determines the Career. The Hague Journal of Diplomacy, 7(3), 269-285.

Loriol, M. (2018). Le télégramme diplomatique et autres outils de communication aux affaires étrangères. Hermès, 2 (81), 42-44. https://www.cairn-int.info/revue-hermes-la-revue-2018-2-page-42.htm.

Mangenot, F. (1998). Classification des apports d'Internet à l'apprentis­sage des langues. Alsic, 1(2), 133-146. http://alsic.revues.org.

Mangenot, F. (2002). Forums et formation à distance : une étude de cas. Éducation permanente, 152, 109-119.

Piotet, F., Loriol, M., Delfolie, D. (2013). Splendeurs et misères du travail des diplomates. Hermann.

Villar, C. (2006). Le Discours diplomatique. L’Harmattan.

Received: September 10, 2020 | Reviewed: October 18, 2020 | Accepted for publication: November 1, 2020

Google Scholar cited by