(По)хвала и порицание в библейском тексте (попытка прагматического анализа)

Abstract

The present article aims at exploring the problem of praise and reproof in the biblical text via the pragmatic framework of the speaker’s intentions, that is, it examines the speaker’s illocutive function in the above mentioned speech genres. These speech genres, antonymous in content and form or expression, refer, as a rule, to the factual genres, aiming at generalizing things rather than informing. These factual genres are based, first and foremost, on the evaluative semantics conditioned, in the first place, by three extralinguistic factors or components: the behavior component or the situation on the whole, the author’s component and the addressee’s component. Very many praise-statements in the Bible belong to the appreciator who has a lower status than the addressee or the appreciated. These statements consist of a dictum part and a modus part which are expressed in an explicit way. Thus, dictum is explicitly communicated (via the affirmative, the negative or the interrogative form of the verb or via a paradox, resulting from the situation when the author of the statement denies the well-established system of values, approving of the prejudiced acts and condemning the most positive ones) and modus is implicitly expressed (very often via the imperative), and only the modus part. Praise statements that are common to the appreciator with a higher status than the addressee (e.g. Lord (God)) are scarcely met in the Holy Book. Reproof statements, typical of the appreciator of a higher or an equal status with the addressee, are found in the Bible as well. Thus, the reproof-statements include a dictum part and a modus part expressed in an explicit way, where dictum is explicitly communicated (via the affirmative, the negative or the interrogative form of the verb or via a paradox); modus is implicitly communicated (very often via imperatives), and only the modus part. The reproof statements, typical of the appreciator with a lower status, than the addressee, are rarely encountered, though it might sometimes be possible to come across them in the Holy Book, especially in Gospels. There are statements in the Bible which can be interpreted both as praise statements and as reproof statements because they don’t strictly conform to the norm.

Cuvinte-cheie: laudă, mustrare, text biblic, cadru pragmatic, intenţiile vorbitorului, funcţia ilocutivă a vorbitorului, genuri de vorbire

REZUMAT

În articol, se face o tentativă de a elucida esenţa enunţurilor de laudă şi de ocară în textul biblic din perspectiva intenţiei generatorului, adică se iniţiază o cercetare a funţiei ilocutive a generatorului în textele Sfântei Scripturi cu contur de laudă sau ocară. Aceste enunţuri, antonimice atât din perspectiva conţinutului, cât şi al expresiei, se raportează, de regulă, la tipurile faptice ce au drept scop stabilirea unei interacţiuni în comunicare şi nu doar transmiterea unei informaţii. Ele au la bază, în primul rând, o semantică apreciativă, motivată, mai întâi de toate, de trei factori extralingvali, numiţi şi imagini: imaginea acţiunii sau situaţiei în general, imaginea generatorului şi imaginea receptorului. În Biblie, se întâlnesc cel mai des laude ce vin din partea unei persoane cu un statut social, administrativ, intelectual etc. inferior statutului adresatului. În aceste laude ce iau, de cele mai dese ori, forma unui enunţ, se deosebesc laturile verbală şi modală. Aceste laturi pot fi exprimate explicit. Se înregistrează însă cazuri când latura verbală este exprimată explicit (prin forma afirmativă, negativă sau interogativă a verbului sau prin paradoxul ce rezultă din faptul că autorul neagă parcă valorile acceptate de toţi cei din jur, încuviinţând faptele rele şi criticându-le chiar pe cele bune), iar cea modală – implicit, prin formele imperativului. Se mai întâlnesc cazuri cănd este explimată doar latura modală a enunţului de laudă. Laudele ce vin din partea unei persoane cu statut superior statutului adresatului, se înregistrează foarte rar în Biblie. De rând cu enunţurile de laudă la adresa cuiva, Sfânta Scriptură înglobează şi enunţuri de ocară. În acest caz, persoana care produce aceste enunţuri are un statut social, administrativ, intelectual etc. superior sau egal cu cel al adresatului. Ca şi enunţurile de laudă, cele de ocară au laturile verbală şi modală, exprimate fie ambele explicit, fie doar cea verbală explicit (prin forma afirmativă, negativă sau interogativă a verbului sau prin paradox), iar cea modală implicit, prin formele imperativului, fie doar cea modală. Enunţurile de ocară la adresa cuiva cu statut inferior se întâlnesc şi ele rar în Biblie. În aceasta din urmâ, se înregistrează şi enunţuri care nu corelează în direct cu noţiunea de normă, adică nu pot fi calificate nici drept enunţuri de laudă, nici drept enunţuri de ocară.

LANGUAGE OF PUBLICATION

Russian

TITLE IN ENGLISH

Praise and Reproof in the Biblical Text (An Attempt of Pragmatic Analysis)

UDC: 81`42:22

REFERENCES

Austin, J.-L. (1970). Quand dire c’est faire. Seuil.

Coşciug, A. (2005). Actul  de  limbaj  în  contextul  unei  manifestări  interactive. In: Actes du Colloque International « Sciences du Langage » (pp. 794-800). CEP USM.

Récanati, F. (1981). Les énoncés performatifs. Librairie Larousse.

Searle, J. (1969). Speech acts. Cambridge University Press.

Арутюнова, Н.Д. (1988). Типы языковых значений. Оценка. Событие. Факт. Изд-во «Наука» / Arutyunova, N.D. (1988). Tipy yazykovyh znachenij. Ocenka. Sobytie. Fakt. Izd-vo «Nauka» (= Арутюнова/Arutyunova, 1988).

Бахтин, М.М. (1979). Эстетика словесного творчества. Изд-во «Наука» / Bahtin, M.M. (1979). Estetika slovesnogo tvorchestva. Izd-vo «Nauka» (= Бахтин/Bahtin, 1979).

Вольф, Е.М. (1985). Функциональная семантика оценки. Изд-во «Наука» / Volf, E.M. (1985). Funkcionalnaya semantika ocenki. Izd-vo «Nauka» (= Вольф/Volf,, 1985).

Дьячкова, И.Г. (1998). Похвала и порицание как речевые жанры. Вестник Омского университета, 3, 55-58 / Dyachkova, I.G. (1998). Pohvala i poricanie kak rechevye zhanry. Vestnik Omskogo universiteta, 3, 55-58 (= Дьячкова/ Dyachkova, 1998).

Шмелева, Т.В. (1997). Модель речевого жанра. В: Жанры речи. Изд-во «Прогресс» / Shmeleva, T.V. (1997). Model rechevogo zhanra. V: Zhanry rechi. Izd-vo «Progress» (= Шмелева/Shmeleva, 1997).

Sites 

Библия онлайн. https://bible.by (= Библия онлайн).

Received: March 2, 2010 | Reviewed: March 16, 2010 | Accepted for publication: March 27, 2010

Google Scholar cited by